Prea tare-elogiul unui trandafir
să-ți pară pentru-aleasa-ți, s-ar putea:
Ia plantă fin brodată fir cu fir
și cu-ascuțita-i șoaptă-nvinge-așa

privighetoarea, care-n umbră-naltă,
strigând, ți-o preamărește, dar n-o știe.
Căci, iată: cum în fraze, laolaltă,
stau strânse noaptea vorbe dulci, și-adie
din violetul de vocale, treaz,
miresme-n pat, sub baldachin de-atlaz –:

așa-n ciorchinii de mătase stele
se-adună la frunzișul cu tighele
și-amestecă, aproape să dispară,
tăceri, vanilie și scorțișoară.


Traducere Mihail Nemeș