Rămas bun dragă frățân de cruce!
Tu pornești spre țara ta de lut.
Eu prin săbiile zării mă voi duce,
vânturi mari să-mi iasă la răscruce,
visul din albastrele-i căuce
să-mi de apa lui amară de băut.

Dacă într-o zi or să vadă
vulturi de argint pe cer lucind,
scoate-ți straiulde nun din ladă,
pune-ți zările la coapsă ca o spadă
și să-mi vii la nunta-mi de zăpadă
în duminica mea albă de argint.

Pajuri negre, însă, de-or să zboare,
să-nțelegi că ochii mi-au furat
să mi-I ducă-n stele rotitoare,
dar fruntea mea, răpită-n gheare,
peste vârfuri de păduri tot mai răsare
ca un ciob de lună-nsângerată.