Și când eu nu voi mai veni nicicum
cu pași pe care nimeni nu-i așteaptă,
ci doar cu pași ce nu ating vreo treaptă
și-abia plutind de-un dureros parfum,

vechi jilțuri ce prin colțuri se deșteaptă
îmi vor întinde brațe moi de fum
și ca o foaie-n fiece album
s-o scutura o floare sau o șoaptă.

Vor plânge-n aer pașii selenari,
bătrânul jilț prin noapte o să geamă.
Într-un portret uitat din ani școlari,
un licean ce-n vremuri se destramă
și-o ridica o clipă ochii mari

Și ochii mei m-or căuta din ramă.