Cazi de pe mine – veche tencuială
cojită de pe zid cu aspră gheară.
În aer fugi ca frunzele când zboară,
te zdrențui ca o putredă obială.

Te scurgi din trup, din flori, din zarea-amară,
ca sângele dintr-o arteră goală.
Țap negru, fugărit în hăituială,
te-arunci din mine-n râpă milenară.

Aș sparge-oglinzi și aș seca băltoace,
să nu mai văd cum mă despoi la piele.
Tu, lotru cu pistoale și gârbace,

mă jefui de lumină și inele.
Praf și cenușă face-mi-te-ai, face,
tâlhar de stele și fecior de lele.