Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.
Ești creanga ce-o leagănă luna
și-adânc mi-o cutremură-n vis.

Mi-ești azima, vinul și struna
cu taină de cântec nescris.
Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.

Și dacă mă frânge furtuna
și cad ca un vultur ucis,
cu sânge mânjind mătrăguna,
la geam luminându-mi întruna,
ești ramura mea de cais.