Privesc în tăcere.
Stau la masă
şi privesc în tăcere
maldărul de coli albe.

Privesc în tăcere
şi desluşesc,
în albul fiecărei foi,
o posibilă capodoperă.

Îmi adun gândurile,
mă copleşesc sentimentele
şi le trec, rând pe rând,
în albul paginilor.

Acolo, în albul imaculat
al fiecărei pagini,
părea depozitat din vecii
un text fără seamăn.

Nu ştiu ce-am greşit
la transcriere,
dar, din foile acum înegrite,
lipseşte tocmai fărădeseamănul.