Leapădă piatra. Cată fără vină
în lacrima ce-n ochi mi se-nfiripă:
mai plânge-n ea un strop de cer, mai țipă
și-n ochii tăi o boabă de lumină.

Pipăie-mi brațul. Parc-a fost aripă.
Și-n brațul tău un zbor se mai mai închină.
Cândva, și tu și eu am fost tulpină
de îngeri, un mileniu sau o clipă.

Leapădă piatra. Vino mai aproape,
sărută-mă și plângi cu mine, frate.
Ca tine port un cer pierdut sub pleoape,

ca tine duc năluci de zbor în spate
și-asemeni ție-a fost să mi se-ngroape
mireasma sus, în lumi de mult uitate.