La fereastra cu lumină
cade freamăt alb de zbor.
Seara, lunecă-n pridvor
heruvimii din grădină.

Crini cu trâmbițe se-adună
lângă ușe câte doi.
Se dau jos luceferi noi
din caișii plânși pe lună.

Și, tiptil, și crini și stele
și heruvii de pe prag
intră-n casă, leagăn drag,
să te scrie'ntre zorele

și să schimbe în grădină
un bordei de om calic.
pentr'un strop de leagăn mic
și-o fărâmă de lumină.