Și dacă-asemeni stelelor din lacuri
în țăndări verzi a fost să mă sfărâm,
m-a troienit și floare de salcâm,
m-a zgâlțâit și vântu-n prepeleacuri.

Și dacă-am șchiopătat pe caldarâm
prin mofturi mici, prin dragi și simple fleacuri,
în clipa mea cu zâmbete de veacuri
am oglindit și celălalt tărâm.

Și dacă-am stat cu ochii după ulii,
iar pe pulpane n-am cules trofeu
decât ciulinii pacostei și hulii,

pe fruntea ce-o ridic din praf mereu,
de-un deget sub spărturile căciulii,
s-a iscălit cu-n fulger Dumnezeu.