„Joc de silabe-ascult cu drag, iubite,
Pe-ncrucișarea versurilor, însă
Nu pun temei, cum inima de-i plânsă,
Simțirile nu-i pot fi șlefuite.

Nevrând dator să fie plictiselii
Poetul scormone-n adâncul lui;
Vrăjită, altă vindecare nu-i
S-o poată da durerii și-ndoielii.”

Poetul
„Vezi draga mea ce face-artificierul?
Așa cum vrea el fulgeră și tună
Când gropnița-și minează în pământ.

În legea lui, mai tare însă, cerul,
De vrea,-l zdrobește,-l zvârle împreună
Cu vicleșugurile toate-n vânt.




Traducere B. Solacolu