Cine să-l fi-ntărit, dacă nu fața
Iubitei lui, cu care se unise
În pofte ce-i trezeau de dimineața:
De-acolo-i vin văpăile promise.
Și-așa cum neputința-i ardea viața,
El, tare-acum, se clatină-n abise;
Se scutură, și cu mișcări domoale,
Scapă din cercul farmecelor sale;



Traducere Ștefan Augustin Doinaș