Totuși, dincolo, ah,
De izvor și de măr,
De floarea-soarelui,
Vecia este săracă.

Se uită soarele în
Ai răsăritei ochi
Până când prind a clipi
Negri și mari.

Pe line coline
Fuge amurgul,
Cu o ramură-n gură
De măr înflorit.

Iar steaua din cer
De izvor s-a lipit,
De lacrima lui.
Ah, apă-vioară!