Se sprijină mierea
Pe floare,
Fierul cel zburător
Pe-a noastră suflare.
Se sprijină grâul cel viu
Pe grâul murit,
Liniștea caldă –
Pe-al pâinii chip aurit.
Se lasă mâna iubitei
La mine-n palmă.
Pe rece-ascuțitele pietre
Ale genunchilor tăi
Se lasă mâinile tale,
Mamă.
Totul și toate
Se sprijină pe ceva!
Și tu, pământule dulce și bun,
Care, vai, ai putea
Fi un măr, un simplu măr,
În gura cerului
Sau pe măseaua celui nebun!