Pe unde umbli seara, frumuseți și umbră
De înger nu-s. e când mâhnire, când uitare.
Străinul chiparoși atinge, și răcoare,
Și-i istovește sufletul uimirea sumbră.

De flori și fructe-i piața goală. Se îmbină
Fast negru la biserică în armonie,
Într-o grădină lină muzică adie,
Unde cei osteniți se-adună după cină.

Trăsură aleargă, râu prin paturi verzi departe.
Copilărie-apare ștearsă ca în vise;
Stelele-Angelei, în figură mistică închise,
Și se-mplinește calm răcoarea serii-nalte.

Mac alb desface visătorului mâini, pleoape,
Ce-i drept să vadă-n bucuria-adânc divină.
Și umbra-i, în mătase albă, din grădină
Se-abate și se-nclină peste triste ape.

Crengi șoptitoare intră în odaia goală
Și-un dor și-un tremur de mici flori de seară.
Via și grâul curți și case înconjoară,
Dar cugetă la morți a lunii rază pală.


Traducere Mihail Nemeș