O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –
Se scoală noaptea-n făptura de-argint
Și merge-n galeria boltită.

În răcoarea unui copac și fără durere
Respiră cel desăvârșit
Și nu are nevoie de tomnaticele stele –

Spini, peste care el cade.
La trista-i cădere
Meditează îndelung îndrăgostiții.



Traducere Mihail Nemeș