Mi-a părut că glasuri se deschideau,
că buze căutau ape,
că mâini se ridicau spre ceruri.

Ce mai ceruri! Mai albe decât morții
care mereu mă trezesc încet;
umblă desculți, nu se duc departe.

Oare gazele sorbeau din izvoare,
vânt umbla prin măceși
și ramuri ca înalțe stelele?


Traducere Ilie Constantin