Compasu-acestei ape, prin frunză pri secundă
Când pentru-o noapte numai sunt printre voi. În zori
Voi trece cu-anotimpul prin pâlnii de cocori,
E mai rotundă vocea în tabără, mai scundă

Prin odihnite arme, prin glezne suple, ori
Prin ochiu-n care ziua, pasăre să s-ascundă
Neliniștea mea crește sau se retrage – undă
Străin sunt. Singur și treaz ca alte ori.

Bătuți în șea: luceferi. În rădăcini: merinde
Somn fraged tors, în corturi, din umeri de femei
Coardă de arc, un sânge, spre ziuă se destinde.

Și sună o plecare cu legături de chei
În vreme ce din mine o umbră se desprinde,
Eu plec. Dar o nălucă rămâne printre ei.