E vara-n zumzet. Moare-o după-amiază;
ea boarea rochiei și-o respiră,
punând în studiul ei profund, mai trează,
înfrigurarea pentr-un fapt, ceva

ce mâine va veni, sau către seară –,
sau poate-aici era, întunecat;
și prin fereastra-naltă și neclară
simți deodată parcul răsfățat.

Se-opri, privi afară lung și-o carte
atuncea își dori, și un parfum
de iasomie-ndată, ca și cum
ar fi jignit-o, izgoni departe.



Traducere Mihail Nemeș