Dintre elemente, praful
L-ai știut dibaci supune,
Hafiz, când în cinstea dragei
Cânt gingaș ai prins a spune.

Praful de pe pragul dragei
Ți-e mai scump decât covorul
Cu izvoade-n fir de aur
Unde-aleșii pun piciorul.

Dacă vântul ia din poarta-i
Nori de praf și-n goană-i duce,
Decât mosc ori șip de roze
Ți-e mireasma lor mai dulce.

Praful mi-a lipsit din nordul
Cel cu ceruri voalate,
Doar în sudul cel fierbinte
L-am avut pe săturate.

Mult e, de când porți iubite,
Din țâțâni n-au dat nici șopot,
Locuiește-mă, furtună,
Fă s-adulmec ploaia-n clocot!

Dacă tună și vuiește
Și tot cerul scânteiază,
Praful vântului sălbatic,
Ud, în glie o să cază.

Și țâșnește-ndată viața –
Sfinte, tainice-nceputuri –
Și mustește și-nverzește
În lumeștile ținuturi.




Traducere Maria Banuș