Ce turnuri vechi, orașul
Îmi pare-n asfințit
Un șters tablou în zare
Cu neguri zugrăvit.

În vântul umed, crețuri
De valuri mici răsar.
Luntrașul mână luntrea
C-un ritm domol și rar.

Iar soarele privește
Din pragul zării mut
Și îmi arată locul
În care te-am pierdut.




Traducere Emil Dorian