Iarăși, înflorit în cânt,
Glasul tău mă-ngheață.
Părăsit de tine, sunt
Răzlețit de viață.

N-am știut cât chin mi-I dat
Și ce timp în van,
De-am iubit și alintat
Fata de țigan.

Și-au făcut în mine vatră
Vise deșănțate,
Să petrec sub cer, în șatră,
Zile, nopți turbate.

Pentru ce-n încrâncenare
Cade-mi gândul tot?
Să iubești n-ai fost în stare,
Eu să uit nu pot.

1850


Traducere Emil Burlacu