Înnoptezi în gândul meu.
Sunt a nimănui și azi.
Nopți de crin și nopți de leandru…
Mi-au rămas în simțuri pentru totdeauna
mâinile prelungi de băiețandru.
Sunt bolnavi obrajii mei de dor,
mângâierile s-au prefăcut beteală.
A rămas, mireasă părăsită,
fără tine, casa goală.
Aș putea cu trupul dansând
să-i împodobesc frumos pereții.
Sunt bolnavi obrajii mei de dor.
Arde tot pământul unde trec băieții.