O ființă umană ar trebui răsfoită
așa cum răsfoiești o carte veche.
Ai da peste o frază
plină de ambiguitate:
vreun plămân, vreun genunchi.
Un scurt capitol nu l-ai pricepe:
fruntea sau privirea pătrunzătoare.
La un pasaj îndrăzneț ai zâmbi:
subțioară umedă sau mijloc care tresare.
Te-ai îndoi de-o bruschețe de stil:
fel de a se ridica, icnet de dragoste.
Apoi ai închide ființa ca și volumul:
destin, delicatețe sau lașitate.



Traducere Maria Banuș