Soare de pradă prizonier al capului meu,
înalță colina, înalță pădurea.
Cerul e mai albastru ca niciodată.
Libelulele strugurilor
Îi dăruie forme precise
Pe care eu le risipesc cu un gest

Nori ale primei lumini de ziuă,
Nori insensibili pe care nu îi sprijină nimic,
Ard grăunțele lor
În focul de paie al privirilor mele.

La sfârșit,spre a se acoperi cu-o auroră
Va trebui la fel de pur să fie cerul ca noaptea.