Nesfârșitul meu vis, primăvară -
Fără capăt și fără-nceput !
Haide, viață ! Te-apropie iară !
Te așteaptă sonorul meu scut !

Ne-nfricat te aștept, neizbândă,
Iar izbândei - salut luminos !
Nu, în lacrima asta arzândă
Ca și-n râs - nu-i nimic rușinos !

Albe nopți cu dispute-ndârjite,
Dimineți, prin lungi storuri - v-ștept !
Vreau ca-n pleoapele mele-ostenite
Primăvara să bata de-a-ndrept' !

Truda grea o primesc orișiunde
Mari abisuri se cască pe glob,
Necuprinsul sub zările ascunde
Și osândele vieții de rob !

Și te-ntâmpin în prag, necuprinsă
Dulci în plete sălbatice vânt.
Dumnezeu e pe buzele-ți strânse
Neghicit ca o taină, și sfânt...

În această vrăjmașă-ntâlnire
Scutul meu n-o să-mi scape nicicând,
N-o să-mi dai în vileag a ta fire...
Căci ne-mbată un vis mai curând !

Te privesc cumpănind vrăjmășia -
Ura dragoste-i freamată-n piept
Pentru toate strădaniile... Fie !
Poți veni. Totuși eu te aștept !

24 octombrie 1907

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956