Pe cât mai caldă-i ziua, scade-n părți
Amurgul respirat de-o depărtare
Și vesel îmi era în dimineți
S-alerg aceste-mpărății solare!
E-n luciu peste arșii bolovani,
Nisipul-ca de aur. Sub copaci,
Abia îmi amintesc: Am zece ani
Și dintr-odat ́ pruncia-mi spune: “Taci”.
Înmărmurită, steaua de pe bolți
E parcă dintr-un soare regăsită!
Și-mi pare, că nu pomii amiros,
Ci uscățimea soarelui palpită.


Versuri tălmăcite de Traianus