Ierta-vom tot - a' primăverii
Fecioare nu le-om tulbura.
Cerescul foc l-om da uitării
Și visul blând l-om alunga.

Cunoașterea ni-i infinită,
Biserica n-o veșniceam:
Pe când era de-abia zidită,
Deja-n ruină o visam.

Sub bolți, de fiecare dată,
Știam, rugându-ne plângând:
Aici vifornițe-or să bată,
Zăpezi s-or troieni pe rând.

februarie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''