Doi bătrâni singuratici în noapte,
Prin neguri rătăcitori.
Licăresc ferestre disperate
Și albaștrii, limpezii zori.

Dar de unde bezna cea mare
Raze-albastre poate avea?
Noi robiți suntem de-o visare.
Nepătrunsul! e-n fața ta.

O, de unde văpaia vine,
Se aprinde, arde din nou?
Și fug auritele fire,
Și bezna e rumenă-n zori?

Noi, bătrâni în bezna cea mare,
Ferestre lucind, chemând...
Dar robiți suntem de-o visare
Și-nțelepți prin chinuri trecând.

29 decembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'