Câteodată trupurile înecaților ieșeau la suprafață și mușcau din lumânările
aprinse și din cenușa focurilor de pe mal

apoi se răsucea cu fața spre trotuar încremenind ca niște șerpi care
ascultă sunete de flaut


o clipă mai târziu un vaier pornea din groapa lucrurilor și zguduia
văzduhul


eu căutam cu ochii cumpăna și echilibrul ei desăvârșit se arăta ca o
străfulgerare


erau acolo boli și se zărea o constelație încovoiată peste capetele
noastre