S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deși viață-au dorit, ei Visul l-au vînat...
În inimi hulitoare speranțele se curmă
Și sevă roditoare nu au găsit vreodat’.

Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scîrnă
El încă va rămăne de spaime-adînci mușcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stîng atîrnă
Și inima sfîșie spre Moarte, ne-ncetat!