Se-nălță luna-ncetișor pe cerul plin de stele
și poleiază cu argint căsuța dragei mele,
noaptea-i liniștită, pală, luna-i tristă, gânditoare,
prin perdeaua diafană trece raza-i călătoare.

Te găsește adormită, surâzândă, visătoare,
și duioasă îți sărută genele tremurătoare,
doi bujori îți aprind fața, gura-i macul roș aprins,
suspinând nu-ți ascunzi dorul, focul inimii nestins.

Prin cămașa unduindă, raza trece tremurândă
și la sânu-ți se topește, apoi iar și iar colindă,
lunecă pe nesimțite peste umeri dezgoliți,
peste brațe moi și albe, după pernă-ncolaciți.

***********************************

Coboară luna-ncetisor, pe cerul plin de stele
și poleiază cu argint căsuța dragei mele
noaptea-i liniștită, pală, luna-i tristă, gânditoare,
mai departe trece-acum, raza-i blândă, călătoare.