Te privesc norule și știu că sunt sora ta;
te-nfiripi, te destrami, arzi, te întuneci,
te-avânți, te risipești și iar te aduni din
zdrențele tale;
dezlegată sunt ca urzeala ta călătoare -
de ce nu plutesc tot atât de sus?
Te zbați, nu te joci – se vede de-aici;
cauți și tu ceva, ca și mine;
niciodată goana nu va înceta…
Rareori, ca mioarele ne odihnim în zile senine.