eu sunt un rege ars de vini
purtat pe-un eșafod de crini

toți zeii-au vrut - și mă veghează
cu câte-o lacrimă în gheară

zbătându-și neputința-n nori
de a nu fi și muritori

în trupul meu mirat aud
săgeți intrând în lemnul crud

sosind din arcurile sparte
bolnave de atâta moarte

aici în templul dinastiei
calc sceptrele copilăriei

și-n carul meu plutind prin vreme
aud săltându-se un vierme