Fiicei mele Ileana


Pruncul strâns în brațe-l țin
Să nu știe de suspin.
Îl așez lin în copaie
Să nu știe de războaie.

Pruncul a scâncit, visează,
Tata-i stă la cap de pază.
Îi vorbesc, îl prind în grabă
Ca pe-un licurici din iarbă.

Genele-i clipesc și țes
Viitor de veacuri des,
Viitor senin, curat,
Ca obrazu-i sărutat.