Ah, sufletu-mi, vultur cu aripi deschise,
Dispare-n vârtejuri albastre de vise,
Cuprins de fiorii
SChimbării de albe extaze cu norii!...

Și fără să-i pese de-i pace, furtună,
Desfrâu de lumină sau beznă nebună,
Privindu-și zenitul,
Aspiră-aurora sorbind infinitul.

Mai sus ca parfumul, mai sus ca dorința,
Se pierde-n adâncuri purtatd e credința
Că poate să zboare
în largul luminei sublimului soare.

Și-acolo, prin golul enormului haos,
Ducîndu-se-n doru-i divin de repaos,
Cu aripi deschise,
Adoarme-n alcovuri albastre de vise.