Nu se poate acoperi cu palma
farmecul cotidian.
Mulțumiri omenești strălucesc în amploare.
Cu palma nu se poate acoperi
nici gura de vulcani
și lucrurile mari
vibrează într-o supremă chemare.

Nu se poate acoperi
cu palma veșnicia.
Iar soarele cu luna
tânjesc în rară euritmie.
Au apus coșmaruri.
Demnitatea își arată pe deplin măreția.
Pe palme muncite
se întrupează adevărata omenie.

Nu se poate acoperi
cu palma un străvechi oraș,
orașul crește cu ziua deodată.
În podul palmei se naște
și crește adevărul mândru nesinguraș,
iar ziua crește mereu în intensitate -
crește cu țara toată.