Trec plumbii cum trec primăvara
În sbor cărăbușii; și cântă
Strident pe deasupra mânia
Și iarba sub fier se frământă.

Sbucnesc surzitor pretutindeni
Străfulgere scurte și dese
Și-n aerul greu de pucioasă
O pânză de moarte se țese.
Ca balta sub grindină multă
Tot câmpul se sbate-n furtună;
Vazduhul se vaieră-n flăcări
Și geme pământul și tună.
Soldatul căzut lângă mine
Cu scrâșnet țărâna o mușca,
L-aud cum se duce din lume
Și fruntea mi-o răzim de pușcă.