Am stat pe covertă
până când mi-a surâs
și ultimul halou.
Două surâsuri dăruite la plecare:
al soției și al cerului patriei.
În cabină, iarăși în cabină,
ascult picăturile de apă ale timpului
cum bat ritmic în hublou...

Trecut-au de mult o sută de zile,
o mie de vânturi despletite,
nimic la orizont,
urcăm și coborâm
talazul cenușiu.

Din valuri răsar mereu
cele două surâsuri...