Toacă'n cuib berzele. Toacă și inima.
Toate tăcerile-s zimțuite de carii, toate tăcerile.
Cele mai dragi ni le macină, ni le toacă
Inima, berzele, mitralierele

O, cum m'ar mai vrăji cântecul neclintirilor,
Nemairăsunătoarelor viorilor
Păduri adormite, a Albei-ca-Zăpada
Vieți a noastre! O, să'nșele corvada
Trecerii clipelor și risipirilor
Ciocănitorilor...
Toate tăcerile scumpe-s dințate de mori:
Macină sângele dragostea. Macină carii misterele.
Linișei morții, și 'ngenunchierile
Frunții le macină, - ciocănitori,
Mitralierele.

.............................

Mi-tra-li-e-re-le!


(August 1944)