E ceasul blând al serii ce cade prin goruni,
Când, recules din preajmă, în tine te aduni.

Þi-e sufletul de rouă și bun, - de parcă doare
Atâta frumusețe tăcând ne-ndurătoare.

Troiene de lumină trandafirie- stinsă
Se năruiesc din ceruri pe inima învinsă.

Și pasul meu, de calcă în lut și cărăruie,
E-mpleticit cu visul și steaua care suie.

Vezi plopul beat ce urcă pe limpezimi și bea
Toată cununa serii de-aurărie grea?

Cu mine duc un suflet de înger ciung, ce pare
Că, zgribulit, încearcă din cioturi să mă zboare.