În totul pâlpâie serbarea
Unei zile ce se stinge
Și pretutindeni, cât e zarea,
Vesperala pace ninge.

În chip de jertfă-ntreaga fire
Fumegă ca marea-n spume,
Iar ale florilor potire
Ard în cinstea ei parfume;

Chemările nelămurite
Se ridică și murmură,
Ca niște forțe răspândite
Pretutindeni în natură.

Și-n vreme ce-n aprinsa zare
Soarele-arzător apune,
Un altu-n sufletu-mi răsare,
Plutitor pe-o rugăciune.