Un steag, iubito, am zărit,
Un steag de gloanțe ciuruit,
Și petele-i de sânge-n soare
Se răsfățau triumfătoare.

Ca steagul ăsta zdrențuit,
De dor mi-e sufletul rănit;
Dar el în soare nu-și arată
Ce largă-i rana sângerată,
Ci-n umbră, singur, în tăcere,
Așteaptă, suferă și piere.