Eu sunt un haos de-ntuneric,
Un biet smintit fără noroc.
Tu cântă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!

Frumoaso, viața mea amară
E lanț de chinuri și plânsori,
Tu râzi, în trista mea sahară
Din râsul tău vor crește flori!

Pe când în inima mea arsă
Durerea-nfige dinți de șarpe,
Blândețea ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!

Și e destul ca rochia-ți albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!