Nu sărutările perfide…
Dă-mi ochi-ți sumbru labirint
În care patima deschide
Neantul viselor ce mint.
Dă-mi ochii tăi, adânci ca marea,
Peste-al lor haos să m-aplec,
Să sorb dintr-înșii nepăsarea
Și amintirile să-nec.
A mea privire când străbate
Adâncul lor mă înfior;
Oh! câte suflete-necate
Nu rătăcesc în apa lor!