Văd prăbușirea unei stele,
Al nopții mândrului luceafăr,
Și sufletul cântării mele
Smintit se zbate și neteafăr.

Se scurge noaptea-n sfântă tihnă,
Dar tunurile vrăjmășești
Þintesc și bat fără odihnă
Să șteargă satul Mărășești.

Aduce fierul moarte-n șuier
Și prăbușire pe pământ,
Se frânge cântecul din fluier
Și moare-n tremur de mormânt.

Iar sufletul cântării mele
Smintit se zbate și neteafăr
La prăbușirea unei stele,
Al nopții mândrului luceafăr.