Nu veniți când umbra crește
Înspre zarea ce se pierde,
Când amurgul veștejește
Cerul stânjeniu și verde.

Ca să n-alungați sfioase
Umbre de odinioară,
Din trecutul meu rămase,
Suferinți ce mă-mpresoară...

Căci pe ceruri când ies stele,
L-al meu suflet ce mă doare,
Amintiri vin ca gazele
Ce beau seara la izvoare...