Pe buza cerului un strop de stea
s-a-nfiorat în noapte. Depărtarea
voind să-i întețească-nfiorarea,
fir de beteală-l prinse-n geana mea.

Eu apei i l-am oglindit - să stea
în licărire mișcător ca marea,
din aur sfredel luminând cărarea
ce-mi întretaie înțelegerea.

Și s-a urzit o pânză de lumină
în cer, în ochi și-n apa cristalină.
Părea întreaga noapte un decor

de prăbușiri de stele, și feeric
țâșneau luminile din întuneric,
ca licăriri din apa morților.