Se vaetă prelung dogitele tălăngi
și umed urcă pâcla prin livezi -
coțofene sure spânzură de crengi.

Sunt singur... părăsit de toate
și mă destram în toamnă ca un vânt.
Mirese galbene mă țin de mână
și toate miros a pământ.

Tălăngile se vaetă prelung și mai grav.
Îmi strâng trudit privirile pierdute
când luna crește-n pieptu-mi, precum
un crin bolnav.