Mi-e trupul plin
de neîncepute miresme
doar neliniștea-și umple câteodată pânzele reci
și trandafirul otrăvește
spațiile albe ale sufletului meu:
grea povară de-a te purta
neînceput prin grădini ce
nu cunosc foamea nici unei prezențe

Vulnerabil să fie poetul
la orice mișcare
mușcat și orbit de lumine
în el să plângă mereu
o ființă nocturnă

cum să aprindem acele lucruri
neinflamabile din noi
poetul să ne învețe!