Vulpea amușina hoitul amar al nimicului,
din stele vin puii ei, niște
cai verzi ai înserării și speranței,
lasă-i să crească în minciuna
sângelui și a mușchiului
pe coapsele dulci, palide ale melancoliei de vară…

Aici sunt numele noastre de ceară,
rondul plăcerii, parfumul și
suferința, fața incongruentă
a lucrurilor, curcubeele de-a pururi –

Bate mistralul în geam, răcoarea
și gâtul albastru al lișiței, o,
carnea ta, generosul repaos
al ispitei…